– de Sorina Barbu
Știința prinde viață în momentele în care te aștepți cel mai puțin. Totul începe de la o întrebare simplă: “Doamna, dar dacă am putea vedea cum funcționează asta în realitate?” Așa a fost și la Liceul Teoretic Filipeștii de Pădure unde Beatrice Maria Știr, Daniela Musteață și Adrian Știr, echipa proiectului „Experimentul-pasiunea mea”, au început să înțeleagă că e nevoie de mai mult decât teorie. Acel „de ce?” și „cum?” au devenit punctul de pornire pentru tot proiectul.
Curiozitatea care transformă sala de clasă
După o ora plină de întrebări din partea elevilor, grupul de inițiativă a observat cât de mult își doresc copiii să descopere lucrurile prin practică, nu doar din manuale. Primul “hai să încercăm!” a adus o combinație de entuziasm și curiozitate în echipă. Toți au simțit acea energie de început: dorința de a face ceva nou, util și atractiv pentru elevi. Așa, s-a născut Experimentul – pasiunea mea, un proiect STEAM cu 9 activități în care știința avea să se dezvăluie altfel: prin descoperire, joacă, investigare și entuziasm autentic.
Pentru grupul de inițiativă, știința nu este o disciplină, ci un mod de a privi lumea:
“Știința înseamnă curiozitate și descoperire. Înseamnă să observăm, să experimentăm și să învățăm cum funcționează lumea din jurul nostru.”
Proiectul și-a propus de la bun început ceva simplu, dar esențial: să le arate copiilor că știința trăiește în fiecare fenomen din jurul lor. Primele activități au început timid, dar interesul elevilor nu a întârziat. Întrebările au devenit mai precise, mâinile mai rapide, curiozitatea mai îndrăzneață. Copiii au început să lucreze împreună, să caute soluții, să își asume sarcini și să transforme sala de clasă într-un mic laborator. Unde vedeai reținere, acum vedeai entuziasm. Unde era tăcere, acum se auzeau idei.
Bucuria colaborării și lecțiile învățate
“Momentul în care am simțit cea mai mare bucurie și mândrie a fost atunci când i-am văzut pe elevi lucrând împreună spontan, fără să le mai cer nimic, punând întrebări, căutând soluții, sprijinindu-se unii pe alții. A fost clipa în care mi-am dat seama că proiectul și-a atins cu adevărat scopul”, povestește Daniela Musteață.
Printre momentele care au surprins echipa, un loc special îl ocupă un părinte care venea la fiecare activitate, chiar dacă timpul nu îi permitea. A adus materiale, a pus întrebări, a participat cot la cot cu elevii.
“ Era un exemplu de colaborare și sprijin. Prin atitudinea lui am înțeles cât de importantă este legătura dintre familie și școală pentru reușita unui proiect”, spune echipa proiectului.
Proiectul a adus beneficii atât elevilor, cât și cadrelor didactice.
“În urma proiectului, am învățat cât de importantă este colaborarea și cât de mult pot crește elevii atunci când li se oferă spațiu pentru curiozitate, inițiativă și responsabilitate. Am descoperit că fiecare copil are propriul ritm și propriile puncte forte, iar rolul nostru este să îi ghidăm, nu să îi grăbim. De asemenea, am învățat că un proiect reușit nu înseamnă perfecțiune, ci progres, implicare și conexiune între oameni”, povestește echipa proiectului.
Pentru echipă, nu perfecțiunea a contat, ci progresul. Nu rezultatul final, ci curiozitatea aprinsă. Acolo unde există curiozitate, există evoluție. Și acolo unde există copii dornici să descopere, întotdeauna va exista un profesor care să spună: “Hai să încercăm!”
Proiectul „Experimentul- pasiunea mea” a fost implementat de Liceul Teoretic Filipeștii de Pădure și finanțat de Fundația Comunitară Prahova prin Fondul Științescu 2024.
