O mână de oameni pun în mișcare schimbări la nivel local – de la amenajarea unui parc până la încercarea de asociere a tuturor gospodăriilor într-o posibilă cooperativă. Asociația Micilor Producători Gornet este una din asociațiile prahovene care schimbă încet, dar sigur, dinamica vieții de comună. Aceasta e povestea lor și a oamenilor care cred în ei.
Câți dintre noi se trezesc dimineața și decid că în ziua respectivă vor participa la o ședință de consiliu local, pentru a-și spune părerea sau a vedea cum se iau deciziile în numele nostru, câți avem o idee bună pentru blocul, strada, cartierul sau localitatea noastră, dar nu știm cum să o punem în practică sau ne lipsesc banii, oamenii, timpul sau zvâcul acela care ne face să trecem de la idee la faptă? Răspunsul este: aproape toți.
Aproape toți împărtășim o realitate în care fiecare își vede de ziua sa, de munca și de casa sa, iar autoritățile locale operează schimbări în numele și spre folosul teoretic al comunității, fără să mai întrebe localnicii care le sunt nevoile. Și fără ca aceștia, pe de altă parte, să facă trecerea de la gând la faptă și să găsească variante prin care puterea de acțiune trece de la autorități la individ sau grupuri.
Totuși, la Gornet în Prahova lucrurile au început să se miște altfel. O mână de oameni pun în mișcare schimbări la nivel local – de la amenajarea unui parc până la încercarea de asociere a tuturor gospodăriilor într-o posibilă cooperativă. Asociația Micilor Producători Gornet este una din asociațiile prahovene care schimbă încet, dar sigur, dinamica vieții de comună. Aceasta e povestea lor și a oamenilor care au crezut în ei.
Oamenii din Gornet sunt susținuți de o companie și de o fundație comunitară care le oferă resursele, instrumentele și încrederea de care au nevoie ca să se dezvolte. Fondul Fapte bune care dăinuie a fost creat din nevoia de schimbare strategică, într-o colaborare a OMV Petrom cu Fundația Comunitară Prahova. Acest fond a asigurat, printre altele, formarea unui grup de inițiativă la Gornet, care apoi a devenit asociație, în încercarea de a asigura acestei comunități o creștere organică. Trecerea de la schimbări punctuale la strategie și viziune pe termen lung înseamnă, printre altele, independența față de sponsorizări simple și accesarea unor finanțări și resurse mai mari care să asigure sustenabilitatea asociației.
Dacă ne uităm la ce se întâmplă azi la Gornet, e evident că nu există o rețetă fixă pentru a activa comunități, ci că este vorba de un proces dinamic punctat de câteva elemente esențiale: un moment prielnic care dă startul, câțiva oameni-cheie care canalizează eforturile spre un obiectiv, susținere financiară și implicarea celorlalți. În plus, e nevoie de o schimbare de viziune și de o înțelegere comună a acestei viziuni de către toți actorii implicați. Sunt multe piedici în drum, e un proces de învățare dur, care presupune adaptare și rezistență – atât în fața obstacolelor materiale, cât și a celor de percepție și prejudecată. Dar e multă, foarte multă satisfacție personală la final.
Teatru social cu 3 actori și intrigă bogată
Gornet este o localitate celebră pentru culturile de fructe – zmeură, pere și prune – prin solurile fertile și suprafețele agricole generoase. Cu o sută de ani în urmă, în 1917, Regele Ferdinand a acordat Gornetului locul I național pentru perele de toamnă. În prezent, localitatea este cunoscută mai mult pentru ceea ce cofetarii numesc aurul roz: zmeura. Tone de zmeură se coc în fiecare sezon în Gornet, iar viața de aici e atât de legată de acest fruct încât localnicii îl celebrează printr-un festival anual. În trecut, zmeura pleca în camioane spre Germania, Italia sau Franța, însă acum cumpărători din străinătate sunt rari, iar gornenii au nevoie să găsească alte variante pentru a vinde sau procesa cele peste 300 de tone de zmeură pe care le recoltează anual. E o adevărată provocare, mai ales că fructul este foarte perisabil și ce nu se vinde în ziua culesului se strică dacă nu este procesat sau păstrat la rece. Primarul comunei, Nicolae Negoițescu, încearcă să găsească diverși producători locali de alcool, sucuri sau alte produse, care să cumpere producția de zmeură a întregului sat – a tuturor cultivatorilor reuniți, ca producție și preț, sub o identitate comună.
Pornind de la această nevoie a comunității, 3 persoane suținute de primar, au înființat Asociația Micilor Producători Gornet. Soții Ion și Elena Angelescu, împreună cu Nina, sora Elenei, erau, până acum doi ani când au devenit membri fondatori de asociație, doar simpli cultivatori de zmeură, înzestrați însă cu două trăsături care joacă rol esențial în desfășurarea poveștii: capacitatea de a se vedea ca parte dintr-un întreg și dorința de a face ca acest întreg, comunitatea să meargă mai bine.
Ei au o istorie comună a „făcutului pur și simplu”: au amenajat, cu ajutorul câtorva localnici, un parc în comună; au ecologizat localitatea; au participat în fiecare an la organizarea Festivalului zmeurei și se ocupă singuri de Comemorarea eroilor – o sărbătoare pe un deal, unde gătesc mâncare la ceaune pentru 300 de oameni, instalează corturi, aduc muzicanți: „Dacă ați ști cât de bine mă simt! Așa mă simt bine, îmi crește sufletul”, îmi spune Nina dintr-o suflare când îmi povestește despre toate aceste activități. Ei nu consideră asta voluntariat, ci altceva: „Ce li se pare celorlalți că este voluntariat, nouă ni se pare pur și simplu o normalitate: să punem mâna și să facem. De exemplu, parcul l-am făcut pur și simplu, că ne-am apucat de el, fără proiect.” De sărbători, au folosit banii rămași în bugetul asociației, au făcut strâns fonduri ad-hoc – mergând din casă în casă – și le-au dăruit cadouri copiilor din familii cu situații foarte grele.
Drumul lor spre închegarea asociației a început în momentul în care primarul le-a făcut celor de la OMV Petrom o vizită în căutarea unei sponsorizări pentru un teren de sport în curtea școlii. Cum compania tocmai își încheiase etapa sponsorizărilor simple, inaugurând-o pe cea a finanțărilor strategice, menite să genereze schimbări pe termen lung în comunitate, această sponsorizare nu a putut fi acordată. Terenul de sport a fost totuși realizat ca urmare a acestei vizite: expertul companiei în relații comunitare, Mădălina Brașoveanu, l-a sfătuit pe primar să caute resursele în comunitate („o persoană cu un tractor, una cu o basculantă”), iar el chiar a pus în practică sfatul ei.
Odorheiu Secuiesc și puterea exemplului
Întâlnirea dintre cei doi, deschiderea primarului față de abordarea companiei, plus lauda angajaților Petrom la adresa zmeurei de Gornet, i-au atras atenția Mădălinei, care și-a propus să facă totuși ceva în această comună, un „ceva” care să fie axat în jurul resursei principale: fructele. Dar care să și respecte viziunea strategică a companiei, o viziune care urmărește o dezvotare durabilă a comunităților pe care e afectează: „Noi suntem o companie care lucrează cu resurse naturale, știm că aceste resurse sunt epuizabile, deci știi că trebuie să generezi alte resurse. Când mergi spre o zonă dezvoltată economic este o situație de câștig de toate părțile și interesul nostru este să ajutăm aceste comunități să se dezvolte. Dacă doar susții pe moment un lucru anume, dar fără a genera și alte resurse, sau fără a le îmbogăți pe cele existente, sau fără a ajuta comunitatea în sine să se dezvolte, rămâi acolo și atât.”
Donatorul nu se plasează în exteriorul comunității, nu rămâne străin de aceasta, având doar câteva intervenții fianciare prin care își bifează obiectivele de CSR: „E o regulă pentru noi: încercăm să cunoaștem comunitatea și să ascultăm nevoile acesteia, e o chestiune de respect. Interesul nostru nu este să venim ca sponsor în localitate, să punem plăcuțe, să investim în marketing, vizibilitate și lucruri de felul ăsta, ne interesează să investim efectiv în comunitate și să îi ajutăm pe ei să nu fie dependenți de noi.”
Prin urmare, Mădăina a apelat la Fundația Comunitară Prahova ca să afle care sunt mecanismele prin care poate fi mobilizată această comunitate și cum se pot găsi instrumentele de care au nevoie gornenii pentru a exploata zmeura în interesul tuturor. Fundația comunitară avea cunoștințele și resursele necesare pentru a crea și gestiona un program complex, în cazul acesta fondul Fapte bune care dăinuie, creat pentru comunitatea din Gornet și cea din Telega, cealaltă localitate prahoveană în care s-a înființat o asociație. În plus, fundația cunoaște grupurile de inițativă locale și are capacitatea de a comunica cu acestea, după cum afirmă Mădălina: „Experiența lor ne ajută extraordinar de mult; este foarte greu la un moment dat să lucrezi atât de aproape cu fiecare organizație în parte, cu fiecare asociație și în fiecare din proiecte. Ar fi nevoie de mult prea multă energie”.
OMV Petrom și Fundația Comunitară au conceput împreună acest fond pentru a susține crearea de asociații, prin care localnicii să învețe să scrie proiecte, să le administreze și să le implementeze: „Prima formă de sustenabilitate e o asociație prin care pot să aducă și alte resurse și să învețe mecanismul de la nevoie la plan, la conștientizarea resurselor și ce ar putea să dezvolte. Și atunci, având asociația, traseul acesta este parcurs mai ușor. În plus sunt într-o formă perfectă de legalitate și pot atrage mai ușor fonduri, decât prin primărie sau alte variante.”
Primul pas făcut împreună cu fundația comunitară a fost să le ofere tuturor locuitorilor din Gornet un exemplu de bună practică și ocazia de a se asocia. Fundația comunitară a sugerat și organizat o întâlnire publică cu gornenii și cu Istvan Mar de la Fructul Secuiesc. Întâlnirea nu a mers chiar așa cum speraseră, oamenii nu au căzut de acord, nu au reușit să înțeleagă modelul: „domnișoarele de la fundație, cu Mădălina și domnul de la Odorhei (Istvan Mar, n.a.) au organizat o ședință publică cu toată lumea din sat la căminul cultural ca să ne explice ce-au făcut ei, cum s-au asociat ei… Oamenii n-au înțeles nimic”, spune Elena. Nina o completează în același ton: „Pe domnu Isfan l-am speriat, a zis că o lună jumate i-a trebuit să proceseze tot ce s-a întâmplat la întâlnire. Dar apoi noi ne-am tot gândit și am zis: na, hai să facem noi! Am mai rugat în stânga, în dreapta, niiiimeeni, n-o vrut să se bage nimeni, le era frică: faceți voi, intrați voi și faceți și pe urmă venim și noi.”
Ion, Elena și Nina nu au vrut să piardă această oportunitate și s-au coagulat ei trei, ca membri fondatori ai Asociației Micilor Producători Gornet. Le-a fost și le este încă greu. În primul rând le este foarte dificil să scrie proiecte, fiind oameni mai degrabă practici, obișnuiți cu munca directă. Dar nu se dau bătuți niciodată: „Mai greu pentru noi cu proiectele, nu ne pricepem la scris proiecte, noi stăm bine cu munca. Ne mai ajută fetele (Fundația comunitară, n.a.), le mai stresăm. Ne mai ajută și copiii. Oricum nu cred că am trimis vreun proiect mai devreme de 11-12 noaptea. După câmp, de la serviciu, obosiți, ne mai apucăm să scriem și proiecte. Poate vom reuși să mai găsim pe cineva, un voluntar care se pricepe. Dar noi nu ne dăm înapoi nici de la voluntariat, nici de la scris proiecte, de la nimic.”
Cultivatori de zmeură și de resurse comunitare
Acum Asociația Micilor Producători Gornet are ca obiectiv extinderea producției de fructe: o dată de la zmeură către alte fructe, și a doua oară din gospodării, pe câmp. Și pentru mai târziu, o eventuală variantă de asociere a producătorilor, așa încât să poată vinde împreună ca asociație sau să găsească variante de procesare locală. La primul concurs de proiecte al fondului Fapte bune au înscris două proiecte. Cel cu care au câștigat a fost proiectul pentru un puț săpat în câmp pentru ca oamenii din comună să aibă acces la apă și să-și poată extinde culturile. Vecinii au fost destul de sceptici inițial: „ne întrebau dacă ne deranjează cu ceva dacă își pun și ei lângă noi. Ați înnebunit, noi asta ne dorim, să vă puneți, cât mai multă lume! Mi-aș dori atât de tare să văd câmpul plin de zmeură!” Visul Ninei are șanse de a deveni realitate, ușor-ușor: „Ce e mai important este că tinerii au început să pună și pomi, să diversifice. Noi am vrut să și diversificăm producția de fructe o dată cu puțul, plus că nu am vrut să mai depindem de ploaie. Când crește producția, oricum e mai ușor să vinzi. Acum dacă au văzut că am pus noi în câmp, au mai pus 3 persoane lângă noi!”
Din spusele lor, pare că gornenii sunt mai reticenți, că au nevoie să vadă că cineva face primul pas și apoi îi vor urma. De aceea evoluția se face cu pași mici aici; ține și de istoricul locului, după cum punctează primarul: „gorneanul de când e el, e piețar, să se ducă cu fructe pe piață. Erau învățați dintotdeauna cu colibița în spinare. S-au învățat cu toții să negocieze, să câștige cel mai mult. De ce să vă dau dumneavoastră, când pot să-i dau dumneaei cu un leu mai mult?”. Mădălina completează imaginea cu o nouă perspectivă: „cred că este și o cultură locală și depinde și de autorități, de modul în care au lucrat cu oamenii, dacă și i-au apropiat, dacă i-au implicat în activități comune.” Cei trei membri ai asociației judecă toate aceste lucruri, dar își guvernează activitățile și planurile în funcție de un principiu major – exemplul pus în practică, nu doar în teorie: „Poate putem să facem și noi prin asociație precum cei de la Fructul Secuiesc, prin asociație să putem face contracte și să le vindem noi produsele, să îi ajutăm să și le proceseze. Dar trebuie să le arătăm noi că se poate, din nou: puterea exemplului.”
Dar nu le este ușor, pentru că sunt genul care muncesc mai mult cu sapa decât cu mapa – „noi acum nu am fi fost acasă. Având și serviciu și plantație și casa, timpul este foarte prețios, suntem foarte aglomerați. Au fost întâlniri la fundație în care am făcut tot felul de jocuri și exerciții și noi ne gândeam: maaamă, cât aș fi săpat acum!” – sunt foarte energici, vorbesc unul peste altul, abia așteaptă să-și povestească istoria, munca la asociație, reușitele. Vorbesc cu la fel de multă vervă și despre punctele unde se blochează: pentru idei mai mari, precum o linie de producție, e nevoie de sume serioase, implicarea comunității lasă de multe ori de dorit: „ne-au spus că nu suntem sănătoși. Dacă le cerem oamenilor să se implice, la plantații, la orice altceva de muncă, probabil că or să vină, dar la întâlniri la asociații și la scris proiecte, nu o să vină. Sau o să întrebe dacă sunt plătiți. E ceva degeaba, cam așa… să faci… voluntariat: dar ce vă iese, iese ceva? Și la grupul de inițiativă locală au venit crezând că se dă ceva. Apoi s-au retras.”
Iar la ei sunt și alte probleme, mult mai practice: fiind vorba de un fruct perisabil, care depinde de climă, le este aproape imposibil să semneze contracte pe termen lung – „nu a vrut nimeni să semneze. Cum să semnezi de acum pentru la anul că o să vinzi cu 5 lei? Păi dacă plouă și nu se face?”
Asociația Micilor Producători împreună cu Mădălina Brașoveanu și Bianca Dăniță, reprezentantul Fundației Comunitare, încă încearcă să găsească soluții prin care să implice întreaga comunitate a cultivatorilor. Anul acesta, de exemplu, se gândesc să creeze un brand local așa încât toți cultivatorii să capete sentimentul apartenenței, să aibă o identitate comună. Bianca îi consiliază tot timpul – îi vizitează cu regularitate, discută pe telefon, prin email, țin brainstorming-uri, fac schimb de idei. Așa cum le explică „doamnele de la Fundație”, au nevoie să treacă prin tot acest proces pentru a înțelege fiecare etapă, pentru a le fi mai ușor pe viitor, pentru a le putea explica și altor potențiali voluntari. Speră că, realizând un brand local, oamenii vor fi mai deschiși, mai atrași de asociație. Și mai este un motiv în plus, care se referă la inițiatori și pe care îl formulează Mădălina: „Au foarte multe plusuri – cunoștințele, abilitățile, dorința – minusul pe care îl au însă este că nu reușesc să iasă din zona de confort și nu reușesc să găsească acele soluții prin care să atragă comunitatea alături de ei și prin care să dialogheze cu comunitatea și prin care să îi adune cumva în această asociație pentru a găsi împreună soluții.”
Deocamdată puțul există și este funcțional de anul acesta, iar cultivatorii din jur încep să fie curioși și să vadă în asta o oportunitate. Festivalul zmeurei a avut deja loc și a atras oameni din toată țara – există familii de constănțeni care de 3 ani vin negreșit pentru zmeura de Gornet. Urmează perele și prunele în toamnă, care nu au încă parte de festival, dar cine știe – cu Asociația Micilor Producători preluând inițiativa, gloria fructelor de altădată s-ar putea întoarce la Gornet, iar dacă munca lor nu va fi în van, poate vor reuși chiar să devină celebri pentru sucuri, dulcețuri sau lichioruri.