Cercul de donatori sau când puterea-lui-ÎMPREUNĂ îşi spune cuvântul

*rânduri semnate de Mihaela Istrate cu sprijinul Fundaţiei Comunitare Prahova  

Schimbarea socială nu se întâmplă de azi pe mâine, ci se petrece în timp, prin educaţie, interes şi puterea-lui-împreună. Atunci când mai mulţi oameni îşi unesc resursele şi le direcţionează în aceeaşi direcţie, lucruri magice se întâmplă. Proiectele de interes pentru comunitate prind contur şi se materializează într-o formă concretă. E simplu, trebuie doar să vrei, să fii prezent şi să priveşti viaţa în ochi cu ceva mai mult optimism.

La Cercul de donatori, „a dărui” şi „a primi” acţionează ÎMPREUNĂ  de vreo 5 ani. Timp de 10 ediţii, 420 de oameni cu suflet mare şi vreo 20 de companii binevoitoare au susţinut 29 de proiecte din comunitatea prahoveană, mobilizând fonduri în valoare de 102.370 lei. Ca un scurt remember, iată doar câteva dintre proiectele susţinute de-a lungul celor 10 ediţii: „Caravana femeii” – A.P.O.R., „Luminează Crăciunul persoanelor fără adătost” – JCI Prahova, „Poveşti de viaţă”  – Biblioteca Judeţeană Nicolae Iorga, „Caravana pentru mobilitate – Roţile schimbării”, „SCIENTIA” – Asociaţia Ai Carte, „Fularul de la Bunica” – Asociaţia Niciodată Singur – Prietenii Vârstinicilor, „Caravana Stomatologică – Zâmbet de copil”, „Vreau hăinuţe pentru şcoală!” – Concordia.

Cum îţi sună? Ce simţi când afli că şi în comunitatea din care faci parte lucrurile se pot mişca într-o direcţie pozitivă? Mie mi se pare extraordinar şi poate de aceea aştept cu nerăbdare cea de-a 11a ediţie a Cercului de donatori, care va fi organizată pe 15 mai.

Mă întorc repejor cu detalii despre această nouă ediţie, dar mai întâi vreau să-ţi povestesc, pe scurt, cum am aflat, copil fiind, cât de fain este să dăruieşti.

Capitolul I

A dona

Să fi avut vreo cinci, şase ani când am auzit pentru prima oară cuvântul „a dona”. Poate că-l mai auzisem şi înainte, dar atunci era prima dată  când înregistrasem şi reţinusem informaţia. Contextul era ceva cu „a dona sânge pentru cineva” şi ţin minte că mi s-a explicat, pe înţelesul meu, cum vine treaba asta. M-a fascinat întregul proces şi, de atunci, am asociat „a dona” cu „a oferi viaţă”. Mă gândeam la momentul în care voi fi suficient de mare încât să pot dona şi eu sânge pentru cei care au nevoie. Apoi am aflat de la ai mei că poţi dona şi altceva, de exemplu haine sau jucării. Atunci am pus egal între „a dona” şi „a dărui”.

Capitolul II

A dărui

Până să primesc detalii concrete despre acest „a dărui”, am luat situaţia în propriile mâini, apoi jucăriile de prin casă, şi am început să le arunc de la balcon. Strategia era să le arunc atunci când vedeam că sunt copii pe afară. Aveam foarte multe jucării, stivuite de mama în zeci de cutii şi cutiuţe. E clar că nu mă jucam cu toate şi îmi doream să se bucure şi alţii de ele.

Aşa că am început cu setul de figurine cu Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici şi am sfârşit cu vânzătorul-de-îngheţată-pe-bicicletă. Planul mi-a fost deconspirat de o vecină, care i-a adus mamei toate jucăriile care „zburaseră” de la etajul 4. Atunci am aflat că poţi să dăruieşti după un plan bine pus la punct, controlat, direct oamenilor care au nevoie de lucrurile care ţie îţi prisosesc.

Cu mama zâmbind alături, am făcut ordine în jucării şi le-am separat pe cele care şi-au câştigat dreptul de a-mi rămâne alături, de cele care urmau să ajungă în alte mâini de copil. Am făcut acelaşi lucru cu hainele şi încălţămintea. Toate lucruşoarele care-mi rămăseseră mici, au ajuns la câţiva copii care nu erau la fel de norocoşi ca mine.

Am plâns. Nu, nu pentru că mă despărţeam de lucruri, ci pentru că sufletul îmi fusese atins de bucuria celor care au primit darul meu. Am plâns pentru că atunci am înţeles că lumea nu este egală, că suntem aşezaţi pe trepte ascendente sau descendente, după caz, şi că cei cu o treaptă mai sus îi pot ajuta pe cei cu o treaptă mai jos… Am plâns nu neapărat de tristeţe, ci pentru că descoperisem un fel de comoară, căci „a dărui” este o rezervă de bogăţie căreia nu-i poţi face monetarul, dar prin intermediul căreia poţi acţiona cu scopul de a ajuta.

Capitolul III

A primi

La ce te gândeşti prima dată când auzi verbul „a primi”? Îl iei personal şi te pui în postura destinatarului? Îţi vine în minte vreo recompensă, un cadou sau poate un premiu? O supriză, o sumă de bani, o vacanţă? Un zâmbet, o încurajare, o îmbrăţişare? Nu îl văd pe „a primi” separat de „a dărui”. Unul vine în completarea celuilalt. Sunt născute din acţiune şi nu pot exista unul fără celălalt. Dăruim pentru ca ceilalţi să primească, iar noi, la rândul nostru, primim recompensele sufleteşti ale unei conştiinţe curate şi împăcate. Faptele bune – aceste gesturi de dăruire necondiţionată – revin la noi asemenea unui bumerang, şi nu neapărat într-o formă materială.

Capitolul IV

Cercul de donatori sau când puterea-lui-ÎMPREUNĂ îşi spune cuvântul

Ai auzit şi tu de puterea-lui-împreună sau puterea-colaborării? Aceste expresii nu sunt vorbe în vânt şi îţi spun de îndată de ce cred în treaba asta. Acum ceva vreme, trăiam cu impresia că a dona cuiva aflat la nevoie o sumă mai consistentă de bani, implica existenţa unei situaţii materiale fabuloase. Când am participat pentru prima oară la Cercul de donatori, această impresie mi-a fost demontată.  Acolo am înţeles care-i treaba cu puterea-lui-împreună, că atunci când vrei să ajuţi nu e nevoie să fii bogat, ci doar să vrei să-ţi uneşti forţele cu ale celui de alături şi magia se poate petrece!

Primăvara aceasta, pe 15 mai, ai şi tu oportunitatea să susţii financiar proiecte faine din comunitatea ta sau cauze care au nevoie de ajutorul tău. Donaţia minimă este de 50 de lei, ceea ce întăreşte credinţa mea că nu trebuie să ai averi ca să-i ajuţi pe cei în nevoie. Pentru informaţii despre cauzele înscrise, locaţia şi ora de început a Cercului de donatori – ediţia cu numărul 11, e indicat să urmăreşti site-ul evenimentului, precum şi pagina de Facebook. Eu voi fi acolo şi te aştept cu drag să dăruim ÎMPREUNĂ!